Povestea Doamnei

Da, știu, dragă cititorule, că aștepți probabil o poveste cu structură clasică, o poveste cu început, cuprins și încheiere… poate un punct culminant? Doar că eu nu sunt așa…

Cine sunt și de unde vin nu este important. Sunt o doamnă din timpuri străvechi sau o doamnă a lumii contemporane. Comunic prin scrisori scrise cu peniță înmuiată în cerneală și semnate cu sigiliu din ceară sau trimit mailuri cu semnătură electronică? Nici asta nu este atât de important…

Îmi place să cânt și să sar într-un picior de bucurie. Mă trezesc noaptea să pun o idee pe hârtie, râd cu copiii și plâng cu adulții. Admir munții cei falnici ai Bucovinei și mă liniștește Moldova cea învolburată. Paradoxal, mă liniștesc și furtunile de vară. Am provocările și limitările mele. Am fost binecuvântată să cunosc tainele tradițiilor străbune, păstrate, aici, în Bucovina cu sfințenie de bunicii bunicilor noștri. Le respect strădania și mi-am asumat datoria de a le duce mai departe. Mi-ar plăcea, bunule cititor, să descoperi Bucovina prin ochii mei. Să îi permiți să îți pătrundă în suflet cu căldura sa. E ofertantă și altruistă! Se dezvăluie oricui are ochi să o vadă. Poate că asta m-a făcut pe mine să caut prezența oamenilor. Pentru că noi, cititorule, uităm să luăm pauză, să vedem, căutăm fericirea uitând să ne bucurăm de prezentul imediat.

Casa Doamnei este modul meu de a transmite aceste lucruri. Tocmai de aceea te încurajez să simți firele de iarbă sub tălpi, chiar să te rostogolești în iarba dacă asta ți-e voia, să te bați cu zăpadă iarna si să faci cât de mulți oameni de zăpadă dorești. E casa mea și aici eu fac regulile, iar singura regulă în vigoare pentru oaspeți este că nu există nici o regulă. Atât te rog, prietene drag, respectă Bucovina cu munții, apele, tradițiile, graiul și oamenii săi aparent simpli!

Noblețea mea e noblețea Bucovinei!

Meniu