Restaurant
„Nu știu alții cum sunt”dar eu mă consider o norocoasă. Am avut norocul să cresc alături de oameni dragi, buni și prietenoși. Oameni „rupți” de muncă, dar uniți la bine și la rău, cu frică de Dumnezeu și plini de înțelepciune. Am avut norocul să cresc la tară…
Copilăria mea este plină de arome – de toate felurile și de peste tot. Arome din gradina de unde dimineață mirosea a zarzavat plin de rouă. Arome din bucătăria de vară unde mirosea a plăcintă cu urdă și mărar. Arome din cuptorul de cărămidă din curte de unde mirosea a pâine de casă, a cozonac și pască de sărbători.
Îmi amintesc aroma de scorțișoară din merele coapte cu stafide, mirosul semințelor de dovleac puse iarna la uscat pe sobă, mirosul de gem de prune făcut de bunica, mirosul de papanași cu smântână și dulceață de afine care cuprindea casa întreagă, de tocinei, de clătite…
În mod straniu amintirile mele se leagă de ciorba de fasole cu afumătură pe care mi-o făcea bunica și pe care o savuram cu ceapă proaspătă din gradină.
