Dragă cititorule, nu știu dacă ești bărbat sau femeie, căsătorit sau singur sau într-o relație, tânăr sau bătrân. Oricare ar fi „starea ta civilă”, un lucru e sigur, câteodată cu toții avem nevoie de puțină senzualitate în viața noastră.
Astăzi te voi învăța cum se face Cozonacul teraputic.
După cum știi, eu Doamna, sunt un personaj transcendent prin lume. O împletire a vechiului și noului, a tinereții și a înțelepciunii, a tradiționalului și modernului.
Dar ce e sigur e că, atunci când îmi citești rândurile, vreau să iți imaginezi un parfum diafan de feminitate. Cred că asta vreau să aduc azi în casa și în inima ta. Hai, la treabă!
……………..
În orice stare spirituală te-ai afla, trebuie să știi că frământatul cozonacului terapeutic se face în câteva etape.
 În prima etapă, se amestecă bine-bine să se închege frumos. Dar repede. Nu lâncezi prea mult pe această etapă. Aici pui toată nesiguranța ta. Oare se încheagă? E prea moale, să mai pun puțin ulei? O fi destul de dulce? Lasă-ți gândul să zboare. Oare am făcut bine la serviciu proiectul ăsta? Zilele trecute n-am sunat-o pe mama, s-o fi supărat pe mine. Uff trebuie să mai slăbesc puțin, cred că am pus pe mine vreo două kilograme. Mi-a răcit copilul, să îl duc la doctor sau să îi iau ceva de la farmacie? Repede, repede…lasă toate dubiile și întrebările tale să iasă la suprafață. Apoi, trage aer în piept și ai încredere în tine. Tot ce vrei, ca și acest cozonac, o să iți iasă. Și dacă nu…ai încercat și e făcut cu mana ta. Mergi pe mana ta, orice ar fi. Urmează-ți instinctul, continuă, un pas înaintea celuilalt. Cumva…o să fie bine.
Etapa doi…e cea a frăgezirii. Aici vei obosi puțin. Necesită efort fizic, dar știi bine că fără efort nu ai reușit niciodată nimic. Lasă în castron toate frustrările și supărările. Enervează-te. Trântește coca. Bate cu pumnul în ea. Toarnă niște faină de sus, și vezi toate necazurile tale cum cad în ploaie peste castron, că așa curg și greutățile și relele peste tine, în ploaie. Acum frământă. Bagă degetele vârtos în aluat și strânge, amestecă, învârte, întoarce. Până când toată ploaia asta de greutăți și stres și nervi devin parte din compoziție…observi ce se întâmplă? Pe măsură ce amesteci…greutățile nu fac aluatul mai tare…îl completează. Îl fac mai suplu, mai maleabil, mai puternic. Ca și tine, coca va fi elastică, să o poți întinde. Nu ai timp? Ai…ești flexibil, ești elastic, vei găsi soluția potrivită să iți faci timp pentru ceea ce ai nevoie. E greu? Privește mai atent sub mâinile tale. Nu te vei rupe, nu vei ceda, vei merge mai departe și vei găsi o soluție. Acceptă stresul și nervii. Sunt parte din tine și ai tot dreptul să te simți așa. Dar nu te definesc….nu….nu e doar faină în cozonacul tău. Nu sunt doar nervi în viața ta. Ai momente frumoase și bucurii și iubire și distracție și împlinire și parfumul ușor de esență de vanIlie pluetește în jurul tău…Ești, într-un cuvânt, puternic!
Acum urmează ultima etapă. Această etapă se va continua nu doar la frământat…ci și mai departe, când vei rula și pune la cuptor.
Închide ochii…simte-te liber și ușurat de grijile și nervii din etapele precedente. Simți un strop de transpirație cum ți se prelinge pe trup? Ușor, încet, dar nu îl poți ignora…
Închide ochii și mișcă-ți mâna. Acum trebuie să te miști lent, încet, cu mișcări ferme și lungi. Ia coca dintr-un colț și apas-o pe celălalt colț al castronului, ca și cum ai împături-o. Simte acest frumos aluat care te reprezintă chiar pe tine….cum se împăturește și se împlinește.
Nu te rușina. Lasă-te purtat de senzații. De când nu te-ai mai simțit frumos? Frumoasă? Admirat? Apreciat? Eu te văd. Da, dragă cititorule, ești cu adevărat frumos, pielea iți, strălucește ochii iți sclipesc, ești o persoană senzuală și senzațională. Ai riduri? Vergeturi? Celulită? Burtică? Fiecare rid e o poveste, fiecare centimetru din tine este minunat și merită mângâiat și alintat. Nu te-ai bărbierit azi? Nu ți-ai făcut unghiile? Crezi că asta contează? Oooooo…dacă te-ai vedea acum în oglindă, așa cum te văd eu. Ești o minune!
Nu crezi că ai nici un talent? Ooooo te înșeli dragul meu, iată ce a ieșit din mâinile tale. Ești creativ. Ești plin de idei și de inventivitate. Ești un ocean de iubire și de dorință. De pasiune și mai ales speranță. Simți câtă speranță mai este încă în tine?
Uite ce frumos ai umplut cozonacul. L-ai rulat și l-ai împletit. Poate așa cum făcea mama. Poate inedit, așa, ca tine. Degetele tale frumoase au reușit această capodoperă. Pune în tava și așează-te să iți tragi sufletul cât se coace. Lasă-ți capul pe spate, închide ochii..și inspiră adânc aroma care vine din cuptor.
Imaginează-ți un val cald. Începe din stomac și se prelinge ușor peste toată ființa ta. Amintiri frumoase din copilărie. Miros de brad și de Crăciun. Imaginează-ți pe rând toate persoanele din viața ta. Acum imaginează-ți toată dragostea ta pentru ei, în toate chipurile și formele ei. Ai atâta dragoste de oferit, e atâta căldură în pieptul tău…
Cât cozonacul e cald…să guști chiar tu prima bucățică. Ai merita-o din plin. Iar în momentul în care fărâma aceea îți atinge buzele…oferă-ți ție o părticică din toată iubirea aceea pe care o simți pentru cei din jur.

Mulțumiri speciale pentru această rețetă inedită de cozonac, drei Mirela Nechita!